DOSARUL ELODIA. Procurorii au găsit mai multe urme de sânge și susțin că polițistul Cioacă și-a tranșat soția

Anchetatorii au găsit urme de sânge aparținând Elodiei Ghinescu pe tocul pistolului lui Cristian Cioacă, găsit în torpedoul mașinii lui, pe mocheta din portbagaj și în mai multe locuri din apartamentul lor, stabilind că polițistul, după ce a ucis-o, i-a tranșat trupul, pentru a-l putea ascunde. Cioacă s-ar fi folosit de cunoștințele criminalistice pe care le avea, știind că la vremea respectivă, Poliția nu poate detecta urmele de sânge ascunse sub un strat de vopsea. Astfel, el ar fi ascuns petele de sânge din apartamentul din Brașov, zugrăvind.

ȘI-A OMORÂT POLIȚISTUL SOȚIA? FACE CRISTIAN CIOACĂ ÎNCHISOARE?

Procurorii susțin că polițistul Cristian Cioacă, suspectat de uciderea soției sale Elodia Ghinescu, deși nu face cereri de eventuale probe în apărare, merge la emisiuni TV, lansând versiuni fanteziste și transformând, în mod regretabil, pe victima unei infracțiuni de omor în sursă de divertisment.

Parchetul explică în cererea instanței prin care a cerut arestarea preventivă a polițistului Cristian Cioacă – suspectat de cinci ani de asasinarea soției sale, avocata Elodia Ghinescu – că după uciderea victimei, inculpatul a tranșat cadavrul pentru a facilita ascunderea lui și evitarea tragerii la răspundere penală.

„Nu trebuie omis nici impactul periculos pe care ipoteza neluării unor măsuri ferme împotriva persoanelor care comit fapte de acest gen îl poate avea asupra activității de prevenție, întrucât se acreditează ideea eronată că acțiunile menite a ascunde cadavrul urmare comiterii unui omor ar putea asigura evitarea tragerii la răspundere penală”, motivează anchetatorii cererea de arestare a lui Ciocă, solicitare care însă a fost respinsă în 28 noiembrie de către un judecător al Tribunalului București.

Judecătorul Florin Purigiu de la Tribunalul Capitalei consideră că „descoperirea unor probe noi sau apariția unei hotărâri declarative de moarte nu constituie temeiuri noi care să poată întemeia o nouă propunere de arestare, întrucât existența indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit fapta a fost reținută de instanța supremă, atunci când a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi țara”, astfel că a respins solicitarea anchetatorilor.

Procurorii Secției de Urmărire penală și criminalistică a Parchetului instanței supreme au susținut în cererea de arestare a lui Cioacă faptul că în perioada următoare comiterii infracțiunii de omor și ascunderii cadavrului, inculpatul a procedat la ascunderea și distrugerea mijloacelor de probă, aruncând în râpa situată la 4,6 km de Poiana Brașov mai multe obiecte care purtau urmele de sânge ale victimei, spălând totodată urmele sub formă de stropi de sânge de pe vopseaua lavabilă și aplicând un strat suplimentar de glet și de vopsea lavabilă în zonele cu cea mai mare concentrare a urmelor.

„Acest fapt, chiar dacă nu poate fi reținut ca temei separat de arestare, având în vedere formularea cazului de la litera b a art.148 Cpp-«există date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului […]» – constituie un alt element care prezintă pericol concret pentru ordinea publică”, notează procurorii.

Inculpatul, în calitatea de ofițer de poliție, obligat să vegheze la respectarea și aplicarea legii, nu numai că a încălcat grav ordinea de drept prin uciderea propriei soții, dar s-a și folosit de pregătirea și experiența sa profesională pentru a ascunde urmele infracțiunii, cunoscând faptul că mijloacele de tehnică criminalistică existente în dotarea organelor de urmărire penală la momentul respectiv, făceau extrem de dificilă detectarea urmelor de sânge aflate sub noul strat de vopsea, susțin anchetatorii.

În ceea ce privește atitudinea inculpatului după comiterea faptei, procurorii consemnează că înainte de a se prevala de dreptul la tăcere, acesta a negat în mod constant comiterea faptei.

„Cu privire la acțiunile inculpatului, ilustrative pentru atitudinea generală a acestuia în timpul investigării infracțiunii de omor, având-o drept victimă pe soția sa, procurorul arată următoarele: cu toate că nu formulează cereri de probațiune, apare în emisiuni televizate în care lansează versiuni fanteziste privind locația în care s-ar afla victima în acest moment, pe care parchetul le-ar ignora în mod deliberat, agitând în acest fel opinia publică. Acesta afirmă, de exemplu, că aceasta ar fi putut fi inclusă într-un program de protecție a martorilor, fapt care ar justifica în opinia lui omisiunea de a-și contacta … mai mult de 5 ani. Susține, de asemenea, că în baza de date privind persoanele urmărite internațional, ar exista o semnalare potrivit căreia victima, identificată de organele de poliție dintr-un alt stat, ar fi afirmat că nu mai dorește să fie contactată de familie. Ambele afirmații sunt contrazise de verificările efectuate în cauză, fiind simple invenții; după ce refuză în mod constant să fie prezent la examinarea criminalistică a locului faptei, face afirmații privind „plantarea” de probe, încercând să acrediteze ideea unei conspirații a instituțiilor statului împotriva sa. Această atitudine este cu atât mai reprobabilă cu cât vine din partea unui ofițer de poliție, lucrător de poliție judiciară până în momentul retragerii avizului în acest sens; deși în cuprinsul plângerilor referitoare la măsurile luate împotriva sa contestă modul de efectuare a unor activități, cum ar fi testarea la poligraf, refuză să se supună la refacerea lor la solicitarea procurorului”, au susținut anchetatorii, afirmații consemnate în motivarea deciziei judecătorului, dată publicității luni.

Procurorii mai afirmă că toate aceste împrejurări au condus la transformarea regretabilă a victimei unei infracțiuni de omor (comisă de propriul soț, ofițer de poliție, în apropierea copilului minor al acestora), în sursă de divertisment, de umor de situație – fapt de notorietate, care nu mai necesită administrarea de probe.

„Ca urmare, neluarea față de autorul infracțiunii a unor măsuri ferme după descoperirea unor elemente probatorii noi, care au caracterul unui moment de cotitură în evoluția anchetei, în condițiile existenței unei atenții fără precedent din partea opiniei publice în legătură cu parcursul prezentului dosar, atenție nezdruncinată sau chiar intensificată de trecerea unui interval important de timp de la comiterea faptei, ar încuraja satirizarea unei infracțiuni deosebit de grave, ar tulbura opinia publică și i-ar afecta grav încrederea într-un sistem real de valori, generând atitudini de neîncredere la adresa organelor statului chemate să protejeze ordinea socială”, subliniază procurorii.

Elodia Marilena Ghinescu (38 de ani) din Brașov a dispărut de acasă la sfârșitul lunii august 2007. Soțul acesteia, polițistul Cristian Cioacă, a anunțat Poliția despre dispariția femeii abia în 5 septembrie 2007, la solicitarea șefei acesteia, timp în care bărbatul a apelat la cunoștințe pentru a intra în corespondența electronică a avocatei, scopul fiind – potrivit acestuia – acela de a vedea cu ce bărbat se conversa.

Cioacă a spus că doar a căutat indicii cu privire la locul unde ar putea fi, el negând faptul că soția sa ar fi moartă.

Anchetatorii au luat în calcul, din primele momente, varianta crimei în cazul avocatei, principalul suspect fiind Cristian Cioacă, deoarece s-au găsit urme de sânge în apartamentul celor doi soți și în autoturismul bărbatului.

Mai mult, în septembrie 2007, după două săptămâni de la dispariție, anchetatorii au găsit într-o râpă haine având pete de sânge ale Elodiei.

Procurorii au cerut în 2007 arestarea lui Cioacă, însă instanța supremă a respins solicitarea întrucât nu s-a găsit cadavrul.